Era așa de răcoroasă
și de frumoasă noapte-atunci...
îmi era somn și frig și teamă:
visam că sunt cu Tine-n lunci.

Să mă-ncălzesc m-ai strîns la Sânu-Ți
și-n haina Ta m-ai învelit,
de-am adormit în iarba udă
adânc și dus și fericit.

Era, Isuse, ceasul dulce
când toate mamele dormeau
îmbrățișate cu copiii,
ce-n vis prin somn, le surâdeau.

O, cât doresc de-o înserare
s-adorm cu îngerii Tăi mici
și legănat pe-o luncă verde
să nu mă mai trezesc aici.

Să mă trezesc Acolo unde
demult iubirea mea s-a dus
și unde să privesc aievea
uimit, Frumsețea Ta, Isus.

Să Te-nsoțesc pe veci alături
pe-a Tale răcoroase lunci,
atât de fericit Isuse
precum eram în vis atunci!